La Tony

Tocmai ce am terminat de vazut Seinfeld-ul si vreau sa-ti zic ca e una dintre cele mai bune serii de comedie realizata vreodata pentru micul ecran. Actorii se imbina perfect cu personajele pe care le interpreteaza, fiecare fiind special in felul lui. Nu e nimic iesit din comun la aceasta comedie, nu poti sa spui ca este una geniala, fabuloasa; iar daca tii neaparat sa o numesti, este geniala doar pentru ca abordeaza subiecte extrem de comune, intalnite in viata de zi cu zi, si nimic din actiunile personajelor nu este fantastic, si este o comedie despre niste simplii prieteni care se cunosc de-o viata intreaga si nu se cearta niciodata. N-o sa te mai plictisesc cu descrierea personajelor, deoarece, probabil, ai vazut si tu macar un episod din Seinfeld pe la TV sau pe internet. Iar daca l-ai vazut, este imposibil sa fi ratat aparitiile lui Kramer; el a fost singurul personaj care se bucura de aplauze de fiecare data cand isi facea aparitia.

Insa, eu ma confrunt cu o dilema : de ce exista foarte putine sanse sa mai vezi un actor care a jucat ani buni intr-o comedie, jucand prin filme sau prin alte tv show-uri? Daca s-au bucurat de succes ani intregi inseamna ca sunt actori buni, sau chiar foarte buni. Iar daca sunt exceptii nu sunt foarte multe, putini reusesc sa se mai afirme…Sunt nenumarate exemple cu actori care au juat intr-o serie de succes si de care nu am mai auzit niciodata nimic de ei.

De exemplu, cine l-a mai vazut pe “Al Bundy” jucand intr-un film, in afara de binecunoscutul “Married with children”? Eu, personal, nu l-am mai vazut de atunci.

Stiu ca ar trebui sa ma iau dupa majoritatea care au comentat la adresa acestui articol, si sa ma manifest prin injuraturi, ironii si alte acuze aruncate aiurea. Spun aiurea, pentru ca nu ar trebui sa va plasati demnitatea mai jos decat a acestui jurnalist, pentru ca nu-i pasa de voi si de injuraturile voastre, si o sa rada cu gura pana la urechi cand o sa citeasca  jignirile adresate lui, pentru ca asta si vrea, sa ne atinga la coarda sensibila, sa ma exprim asa.

Eu am incercat sa ma abtin, injurandu-l in gand, si sa-l iau cat de subtil si elegant pot eu. In primul rand vreau sa spun faptul ca nu ma consider blogger, pentru ca acest nume trebuie atribuit celor profesionisti, nu mie, dar am tot dreptul sa comentez acest articol, scris de Marius Tuca, care se refera la bloggerii din Romania.

Cei care l-ati citit deja ati putut observa ca articolul lui consta doar in doua fraze si se poate vedea cata dorinta are sa se afirme cu acesta si doamne ajuta sa atraga pe cineva de partea lui. Am impresia ca il jeneaza faptul ca fiecare are dreptul la o exprimare libera; de asemenea cred ca il jeneaza faptul ca blog-urile sunt, sau poate or sa fie, mai citite decat un ziar online.

Daca noi suntem bloggerii la kilogram, el e cel care ne vinde, pentru ca noi suntem cei care scoatem la suprafata ipocriziile care le scrie in ziar.

Continue reading »

“Stateam cu un deget în fund si ma gândeam la unive..”, nu, stai, asa si-a inceput Zoso blogu’, in nici un caz nu o sa incep si eu asa; unde naiba am pus eu ciorna aia? A, gata am gasit-o, m-am si speriat; reiau : cel mai folosit cliseu in ziua de astazi este acela de a-ti face un blog. cand cineva da un click pe un blog creat recent si se intampla sa mai si gaseasca aberatii si tot felul de tampenii, isi pune intrebarea : “de ce naiba si-a mai deschis si asta blog?”, dupa care urmeaza o injuratura buna, sau poate doua daca este in dispozitia necesara; eu le mai trag si cate trei, nu e nici un fel de problema.

Am i-n-cer…incercat, nu vedeam bine, imi statea un rahat de musca pe hartie si nu intelegeam scrisu’; spuneam ca si eu am incercat chestia cu degetul in fund, dar am esuat din cauza faptului ca nu prea a intrat, dar va spun eu ca e cam dificil sa stai cu unghia in fund si sa te gandesti la univers in acelasi timp; prea mare efort. Totusi, nu am deraiat pe deplin, deoarece sunt la al doilea blog din cariera mea muzicala; e dificil sa o iei de la zero pentru a 2-a oara, dar eu sper sa merite.

Am incercat performanta achizitionarii unui domeniu pentru primul meu blog, dar din anumite motive nu am putut; m-am decis sa il creez al doilea pe motiv ca in trei luni de zile am gustat si eu, cat de cat, din ceea ce se numeste “blog” si din speranta ca va iesi ceva mai bun. Vreti si o scurta prezentare? Pai, ca pe un scurt CV al acestui blog, as putea scrie ca vreau, sau macar incerc, sa fac din acest blog unul cat mai complex, cu gandul de a nu fi pentru o anumita categorie de cititori si ca fiecare dintre voi sa citeasca ceea ce ii place si ceea ce isi doreste.

Na, ca mi-am terminat si discursul de initiere…Acestea fiind spuse, imi urez “mult noroc” si voua va doresc “pofta buna..la citit!”. Mersi!